- Placă de rețea 10mb/100mb
- Laser Irq
- Recepție Radio
- Recepție Tv
Preț: 100 Ron
Relații la: 0763.611.194
Acum două luni am lucrat la un document l-am salvat pe hard disk dar acum nu mai e de gasit? Ce facem? În astfel de situaţii cea mai bună soluţie se poate dovedi dialogul Find(Găseşte).
Cu dialogul Find putem găsi orice fişier, bineînţeles cu condiţia ca acesta să existe pe un mediu de stocare conecatat la calculator.
Orice căutare porneşte de la două criterii cât se poate de logice:
1.Ce se caută?
Dacă ştim numele fişierului puteţi spune că am luat un start perfect. În majoritatea cazurilor vom găsi fişierul în cel mai scurt timp daca acesta este rezident pe un mediu de stocare conectat la calculator.
Dacă nu mai ştim numele fişierului, nu e totul pierdut putem porni căutarea specificând câteva criterii generale de căutare, pe care le veţi afla în continuare.
2.Unde se caută?
Windows Dialogul – Find
Acesta dialog răspunde la tasta F3 sau la combinaţia de taste Windows + F, sau poate din meniului Start selectând Căutare > Fişiere sau foldere
Opţiuni avansate de căutare
Orice indiciu precum doar începutul numelui, extensia, marimea fişierului sau altele pot fi folosite împotriva fişierului rătăcitor. Puteţi astel restrânge aria de căutare specificând:
Cautare text
Aceasta optiune ne ofera posibilitatea de a cauta un cuvânt sau un grup de cuvinte în interiorul fişierelor existente.
Dacă nu vă aduceţi aminte nici un detaliu cu privire la nume, data, tip, dar va aduceţi aminte că fişierul pe care-l căutaţi avea ca subiect oxigenul – puteţi spune dialogului Find să caute toate fişierele care conţin cuvântul oxigen. Înarmaţi-vă cu rabdare daca recurgeţi la căutare de text în interiorul fişierelor.
Căutări inteligente – cu asterix
Atunci când doriţi să faceţi o căutare inteligentă va trebui să vă aduceţi aminte de caracterul denumit „asterix”, care este folosit ca înlocuitor universal. Dacă nu ştiţi denumirea, nici măcar pe aproape, caracterul asterix vă poate scoate din impas.
Orice se semnalizează cu asterix-punct-asterix. Acesta este punctul de plecare pentru diverse combinaţii care vă ducă spre fişierul sau fişierele căutate.
„Orice” fişier care se termină cu extensia specificată. Dacă ştiţi că ceea ce căutaţi puteţi restrânge căutarea doar la anumite tipuri de fişiere. Căutarea va da rezultate mult mai precise dacă eliminaţi din start anumite de tipuri de fişiere.
Folosiţi… |
…pentru a căuta… |
*.* | Orice fişier! Nu este chiar cea mai bună ideee de începe căutarea… |
a*.* | Orice fişier caută orice fişier care începe cu a |
ab*.* | Orice fişier care începe cu ab |
*.mp3 | Orice orice fişier cu extensia mp3 |
ab*.mp3 | Caută orice fişier care începe cu ab şi are exetensia mp3 |
Necesitatea de a cripta informaţiile a existat dintotdeauna.
Astăzi, mai mult ca niciodată, informaţii confidenţiale se transmit zilnic între diverse entităţi.
Pentru ca astfel de date sensibile să ajungă doar în mâna celor îndreptăţiţi să le afle, există criptografia.
Dar cum funcţionează aceasta?
Criptografia este ştiinţa care foloseşte matematica pentru a cripta şi decripta informaţii; cu alte cuvinte, pentru a securiza informaţiile stocate ori transmise.
Reversul medaliei este criptanaliza, ştiinţa analizării şi spargerii codurilor prin care se codifică datele.
Cele două, criptografia şi criptanaliza sunt denumite generic criptologie.
Criptarea este de două feluri: criptarea simetrică şi criptarea asimetrică (criptarea cu cheie publică)
Apoi, informaţia criptată pleacă (fără măsuri de protecţie specială) către destinatar.
Destinatarul va vedea informaţia în clar, o va putea decodifica, doar dacă are cheia corespondentă.
Dacă o are, o aplică fişierului criptat şi are astfel acces la informaţie în clar.
Problema cea mai importantă în acest sistem de criptare, folosit cu preponderenţă de guvernele ţărilor lumii, este păstrarea secretului cheilor folosite şi transferul acestora între utilizatori aflaţi uneori la mari distanţe.
Deconspirarea acestora duce la compromiterea sistemelor de criptare folosite.
Să luăm, de pildă, următorul text:
Criptografia cu cheie publică funcţionează în felul următor: se foloseşte o cheie publică, care, după cum îi spune şi numele, nu este secretă, pentru criptare, şi o cheie privată pentru decriptare. Cu alte cuvinte, oricine poate cripta cu o cheie publică, dar numai cel care are cheia privată poate decripta.
Astfel, dacă am nevoie să primesc informaţii sensibile de la un partener, îi pot transmite fără grijă cheia mea publică, ce va fi folosită pentru criptare, pentru ca, ulterior, la primirea datelor criptate, să folosesc cheia mea privată pentru a vizualiza informaţiile în clar.
Dacă fişierul criptat cu cheia mea publică ajunge din greşeală la un alt destinatar, acesta nu va putea descifra fişierul în lipsa cheii private.
În principiu, nu este posibilă deducerea cheii private din cheia publică, deşi există o legătură matematică între acestea.
Apariţia criptografiei asimetrice a însemnat o adevărată revoluţie în domeniul criptografiei, în sensul că o activitate extrem de costisitoare şi cu putinţă de pus în practică doar de guverne ori organizaţii mari a ajuns la dispoziţia publicului larg la costuri foarte mici ori chiar gratis.
Cheile folosite în criptografia convenţională, deşi par la prima privire a nu fi aşa impresionante, au o tărie mai mare decât cele din criptografia asimetrică.
De pildă, o cheie de 80 de biţi (criptografia simetrică) este similară unei chei pe 1024 de biţi (criptografia asimetrică); o cheie pe 128 de biţi (simetrică) are tăria unei chei pe 3000 de biţi (asimetrică).
Cheile de criptare sunt stocate pe calculator.
O cheie privată este accesibilă prin intermediul unei parole.
Dacă uitaţi parola ori dacă ştergeţi fişierul aferent cheilor de criptare, nu veţi mai putea decripta datele la care se pretau cheile pierdute ori inaccesibile.
Un inconvenient al Windows-ului XP Professional este cel legat de rezervarea implicită a 20% din latimea de banda a conexiunii (LAN sau Internet) pentru propriile “nevoi” (update-uri de exemplu). Daca insa rulati un sistem care sa nu aiba nevoie de atata latime de banda pentru propriile nevoi, este bine sa schimbati setarea acesta.
Mai intai verificati daca QoS Packet Scheduler este folosit de conexiunea dvs. Pentru aceasta, in casuta Properties a conexiunii folosite, verificati daca optiunea QoS Packet Scheduler este selectata. Daca este, atunci este posibil ca sistemul sa-si fi rezervat banda.
Rulati gpedit.msc in Start-Run. In Computer Configuration – Administrative Templates – Network – Qos Packet Scheduler, veti gasi optiunea Limit reservable bandwith.
Implicit, aceasta opţiune se afla in starea Not Configured (in realitate e configurata la 20%). Pentru a o reconfigura dupa cum doriti, faceti click dreapta pe Limit reservable bandwith si alegeti Enable. Pune-ti procentajul care va avantajeaza! In mod normal, 5% ar trebui sa fie arhisuficient, dar puteti incerca si 0%. Cresterea performantei se observa in cazul conexiunilor LAN.
Viteza implicită de afişare a meniului de Start în Windows XP este destul de mică.
Iată cum o puteţi modifica:
1. Start/Run/Regedit.
2. Navigaţi până la cheia următoare:
HKEY_CURRENT_USER\Control Panel\Desktop\Menu ShowDelay
3. Implicit, valoarea este 400. Schimbaţi această valoare cu una mai mică şi măriţi astfel viteza de afişare.
Dacă vi se pare că meniul de Start se afişează destul de lent, încercaţi următorul pas: navigaţi până la Display Properties / Appearance / Effects. Debifaţi opţiunea „Show shadow under menus”.