Placă de rețea Novell NE2000 PLUS-3 Ethernet ISA – TV TUNNER


 

  • Placă de rețea 10mb/100mb
  • Laser Irq
  • Recepție Radio
  • Recepție Tv

Preț: 100 Ron
Relații la: 0763.611.194

 

 

Pisii, cum să te ţină bateria la laptop mai mult ca să te joci?


1

Scuzaţi-mă pentru titlu dar îmi adusesem aminte de pisica mea stând la cooler-ul laptop-ului, că era cald şi bine pentru somn :))!
Acuma să trecem  la lucruri serioase.
Laptopul tău te eliberează din a fi legat de o priza electrică, asta până când bateria te lasă şi rişti ca laptopul să se stingă.
Felul în care îţi folosesti bateria determină cât de mult va sta laptopul deschis fără a avea nevoie de reâncărcare.

2

Îti voi arăta câteva strategii de economisire a energiei pentru a-ţi ajuta bateria să ţina mai multa vreme.

  • Nivelul luminii de ecran

Dacă îti ţii ecranul laptopului foarte luminat asta îţi consuma bateria.
Mai ales atunci când lucrezi intr-o aplicaţie cu un background luminos.
În acest caz poţi să întuneci puţin ecranul fără ca acesta să te deranjeze.
Verifică instructajul pentru laptopul tău şi foloseste un shortcut de tastatura pentru a întuneca ecranul, făra să deschizi alte aplicaţii care să consume din baterie.
Contrar ştiinţei populare, un screen saver care are o grafica complexa sau animaţii nu iţi va economisi energia ci chiar va consuma mai mult.

  • Instrumente şi activităţi

Utilizatorii de Windows folosesc un număr foarte mare de instrumente de background şi dau drumul la multe taskuri care le consuma bateria.
Verifică în bara de notificare în coltul din dreapta jos, pe icoana care reprezintă starea curenta a activitaţii tale.
Află dacă sunt lucruri ascunse, pune cursorul pe orice iconiţă pe care nu o recunoşti şi închide tot ce ar putea să consume din baterie. De asemenea să faci cât mai puţine operaţiuni dintr-o dată.
Nu deschide prea multe ferestre, sau prea multe pagini de internet.

  • Managementul energiei

Când activezi caracteristicile de salvare a energiei pe Windows, poţi selecta să iţi întuneci sau să stingi ecranul şi să îţi pui laptopul să funcţioneze pe minimum de putere atunci când acesta detectează că nu se mai lucreaza pe el de ceva vreme.
Intra în setările din meniul Start şi apoi Control Panel.
Odată ce activezi managementul energiei „power management”, poţi să pleci de la calculator şi să ştii că acesta va funcţiona pe modul economisirii de energie.
Să ţii minte că screen saverele, reţelele deschise, paginile de internet deschise sau orice atingere pe touchpad constituie o activitate şi nu îi va permite laptopului tău să intre în modul de salvare a energiei.

  • Wireless

Dacă nu foloseşti capabilitaţile wireless ale laptopului tău, atunci stinge-le.
Depinde de ce hardware ai, poţi să îndepartezi cardul de Wi-Fi sau să scoţi USB-ul Wi-Fi.
Poţi opri downloadările de pe internet sau orice altă activitate care să depindă de wireless.
Pe unele laptopuri poţi opri conexiunea wireless din setările de software.

  • Ai grija cum incarci bateria

Felul în care iţi încarci şi iţi consumi bateria poate afecta longevitatea ei.
Modul „ideal” de încarcare depinde de ce fel de baterie ai.
Pentru laptopurile mai vechi, cu baterie pe bază de nichel, este bine să ai cicluri periodice de încarcare. descărcare.
Cam la fiecare trei luni, foloseşte laptopul până la descărcarea completă a bateriei şi apoi încarca din nou complet.
Această strategie face rau bateriilor pe bază de litiu.
Pe acestea din urmă nu trebuie să le lasi niciodata să se descarce complet.

 

Vă mulţumesc pentru această postare şi aştept comentariile voastre!

Comanda, Delete şi fişierele


Ce putem face cu comanda delete?

200445918-001

Comanda delete este responsabila cu stergerea atunci cand o folosim împreună cu un fişier.

De ce stergem fişiere? Filozofia spaţiului ocupat…

Atunci când spaţiul de stocare disponibil se apropie de limită, este momentul să facem curăţenie printre fişierele existente.
Comanda Delete sau Ştergere este cea care ne permite să eliberam spaţiul de stocare prin eliminarea fişierelor de care nu mai avem nevoie.

Ce se întâmplă cu fişierele şterse?

Fişierele şi dosarele şterse nu vor mai figura în lista fişierelor şi dosarelor conţinute de un mediu de stocare.
Acest lucru înseamnă că nu mai putem accesa fişierele şterse, în schimb putem benefica de spaţiul de stocare eliberat în urma operaţiunii de ştergere.

Pot şterge orice fişier?

  • Mediile de stocare doar pentru citire precum CD-ROM-ul sau DVD-ROM-ul, nu suportă nici un fel de modificare, prin urmare ştergerea de fişiere este imposibilă.
    Daca totuşi incercam să ştergem vom fi serviţi cu un mesaj de eroare.
  • Dacă un fişier este folosit de un program care rulează operaţiunea de ştergere va eşua.
  • Pentru ca anumite datele conţinute să fie în singuranţă, unele medii de stocare au protectie la scriere.
    Va trebui să poziţionaţi elementul de protecţie în poziţia care permite scrierea de date.

Se mai pot recupera fişierele şterse?

Tocmai am şters hardul de la firmă! Voi fi concediat?

Windows trimite implicit fişierele şterse la Coşul de recilare.
Fişierele ajunse la Coşul de reciclare sau Recycle bin se pot recupera foarte simplu.

Fişierele care au fost eliminate din Coşul de Reciclare sau care nu ajuns niciodată acolo nu se pot recupera cu intrumentele puse la dispoziţie de Windows.
Există software specializat în recuperarea fişierelor.
Astfel de programe pot recupera fişiere şterse daca sunt utilizate într-o periodă scurtă de timp dupa ce fişierele au fost şterse.

Cum se şterg de fapt fişierele…

Orice mediu de stocare deţine un fel de registru de evidenţă a fişierelor, denumit generic TOC de la table ocontents.
În mare, acest registru conţine denumirea, dimensiunea, atributele şi adresa fizică a fişierelor pe suprafaţa de stocare a discului.

Atunci când ştergem un fişier eliminam de fapt din registru intrarea corespunzătoare fişierului, baiţii folosiţi pentru stocarea fişierului rămânând în continuare la locul lor.
Dacă între timp aceşti baiţi nu au fost suprascrişi (deoarece spaţiul care fusese alocat fişierului este acum raportat ca disponibil) este posibil să recuperam fişierul cu ajutorul unui program specializat în operaţiuni de acest gen.

2

Dacă ne răzgândim la timp – Coşul de reciclare

Pentru ca să nu ştergem din greşeală fişiere încă folositoare, Windows nu şterge definitiv fişierele de pe hard disk ci le trimite mai întâi la „coşul de reciclare”.
Numai hard disk-urile beneficiază de un coş de reciclare, fişierele şterse de pe o dischetă sau alt mediu de stocare sunt şterse definitiv fără a mai putea fi recuperate.
Răscolind prin coşul de reciclare putem recupera o parte din fişierele şterse sau le putemi şterge definitiv pe cele aflate acolo.

Coşul de reciclare nu face minuni!

  • Coşul de reciclare are o capacitate de stocare care nu poate fi depăşită.
  • Dacă mărimea unui fişier nu se încadrează în limitele de stocare a coşului de reciclare acesta va fi şters definitiv.
  • În cazul în care nu este loc pentru toate fişierele şterse de dumneavoastră, Windows va şterge definitiv fişierele mai vechi din coşul de reciclare pentru a putea face loc fişierelor proaspăt şterse.

Atentie! Fişierele ajunse la coşul de reciclare nu eliberează spaţiul de pe disc pentru că în realitate fişierele sunt mutate într-un dosar creat de Windows şi denumit Recycled.

Criptarea datelor, cum funcţionează?


1
Necesitatea de a cripta informaţiile a existat dintotdeauna.
Astăzi, mai mult ca niciodată, informaţii confidenţiale se transmit zilnic între diverse entităţi.
Pentru ca astfel de date sensibile să ajungă doar în mâna celor îndreptăţiţi să le afle, există criptografia.
Dar cum funcţionează aceasta?

  • NOŢIUNI INTRODUCTIVE

    Necesitatea de a cripta informaţiile a existat dintotdeauna.
    Astăzi, mai mult ca niciodată, informaţii confidenţiale se transmit zilnic între instituţii guvernamentale şi, sau companii, în fiecare minut probabil mii de cetăţeni ai planetei îşi introduc datele de identificare ale cardurilor de credit, debit pentru a face cumpărături online.
    Pentru ca astfel de date confidenţiale să nu ajungă în mâna celor care le caută,  există criptografia.

    Criptografia este ştiinţa care foloseşte matematica pentru a cripta şi decripta informaţii; cu alte cuvinte, pentru a securiza informaţiile stocate ori transmise.
    Reversul medaliei este criptanaliza,  ştiinţa analizării şi spargerii codurilor prin care se codifică datele.
    Cele două, criptografia şi criptanaliza sunt denumite generic criptologie.

  • ÎN CE CONSTĂ CRIPTAREA INFORMAŢIILOR?

    Criptarea se face cu ajutorul unui algoritm şi a unei chei de criptare.
    Algoritmul este o funcţie matematică folosită efectiv în procesul de criptare şi decriptare.
    Combinarea algoritmului cu o anume cheie de criptare dă un rezultat diferit de combinarea aceluiaşi algoritm cu o altă cheie de criptare.
    Tăria criptării depinde atât de tăria algoritmului, cât şi de tăria cheii de criptare.
    În urma criptării, informaţiile devin indescifrabile; fără a avea cheia cu care s-a efectuat criptarea, decriptarea este imposibilă (sau cel puţin aşa se vrea).

    Criptarea este de două feluri: criptarea simetrică şi criptarea asimetrică (criptarea cu cheie publică)

 

  • CRIPTAREA  SIMETRICĂ

    Criptarea simetrică este cea tradiţională, care funcţionează în felul următor: pe un computer se realizează criptarea informaţiilor cu ajutorul unui algoritm şi o anume cheie.

    Apoi, informaţia criptată pleacă (fără măsuri de protecţie specială) către destinatar.
    Destinatarul va vedea informaţia în clar, o va putea decodifica, doar dacă are cheia corespondentă.
    Dacă o are, o aplică fişierului criptat şi are astfel acces la informaţie în clar.

    Problema cea mai importantă în acest sistem de criptare, folosit cu preponderenţă de guvernele ţărilor lumii, este păstrarea secretului cheilor folosite şi transferul acestora între utilizatori aflaţi uneori la mari distanţe.
    Deconspirarea acestora duce la compromiterea sistemelor de criptare folosite.

simetric

  • UN EXEMPLU SIMPLU DE CRIPTARE

    Pentru o mai bună înţelegere a criptării, iată un exemplu foarte simplu de criptare, care, deşi departe sub aspectul complexităţii de algoritmele şi cheile folosite în realitate, dau, credem, o bună idee a ceea ce se întâmplă atunci când are loc criptarea.

    Să luăm, de pildă, următorul text:

  • SCIENTIA
    Aplicându-i un algoritm şi o cheie, pornind de la textul clar de mai sus, putem avea următorul text:
  • UEKGPVKC

    Cum am ajuns la acest text?
    Probabil unii dintre dumneavoastră şi-au dat deja seama: am folosit unalgoritm ce constă în a înlocui fiecare literă din SCIENTIA cu o altă literă, iar cheia este 2.
    S a fost înlocuit cu litera din alfabet (ce constă din ABCDEFGHIJKLMNOPRSTUVWXYZ) aflată la două poziţii spre dreapta, adică UC a fost înlocuit cu E şi aşa mai departe.
    Simplu, nu? În realitate lucrurile sunt un pic mai complicate…

  • CRIPTAREA ASIMETRICĂ

    După cum am menţionat mai sus, principala problemă a metodei criptării tradiţionale este distribuţia şi păstrarea secretului cheilor de criptare.
    Criptografia bazată pe chei publice, ce a fost inventată în 1975 de către Whitfield Diffie şi Martin Hellman, rezolvă această problemă foarte elegant.

    Criptografia cu cheie publică funcţionează în felul următor: se foloseşte o cheie publică, care,  după cum îi spune şi numele,  nu este secretă, pentru criptare, şi o cheie privată pentru decriptare. Cu alte cuvinte, oricine poate cripta cu o cheie publică, dar numai cel care are cheia privată poate decripta.

    Astfel, dacă am nevoie să primesc informaţii sensibile de la un partener, îi pot transmite fără grijă cheia mea publică, ce va fi folosită pentru criptare, pentru ca, ulterior, la primirea datelor criptate, să folosesc cheia mea privată pentru a vizualiza informaţiile în clar.
    Dacă fişierul criptat cu cheia mea publică ajunge din greşeală la un alt destinatar, acesta nu va putea descifra fişierul în lipsa cheii private.
    În principiu, nu este posibilă deducerea cheii private din cheia publică, deşi există o legătură matematică între acestea.

asimetric

Apariţia criptografiei asimetrice a însemnat o adevărată revoluţie în domeniul criptografiei, în sensul că o activitate extrem de costisitoare şi cu putinţă de pus în practică doar de guverne ori organizaţii mari a ajuns la dispoziţia publicului larg la costuri foarte mici ori chiar gratis.

  • TĂRIA ŞI STOCAREA CHEILOR DE CRIPTARE

    Cheile de criptare, împreună cu algoritmul de criptare, ajută la realizarea criptării datelor.
    Cheile sunt şiruri de numere concepute după anumite reguli (de pildă, după codificarea mişcării mouse-ului pe ecran) şi sunt măsurate în biţi.
    O cheie de 1024 de biţi în criptografia asimetrică reprezintă un obstacol greu, dacă nu imposibil, de trecut pentru cei ce ar încerca să o spargă.

    Cheile folosite în criptografia convenţională, deşi par la prima privire a nu fi aşa impresionante, au o tărie mai mare decât cele din criptografia asimetrică.
    De pildă, o cheie de 80 de biţi (criptografia simetrică) este similară unei chei pe 1024 de biţi (criptografia asimetrică); o cheie pe 128 de biţi (simetrică) are tăria unei chei pe 3000 de biţi (asimetrică).

    Cheile de criptare sunt stocate pe calculator.
    O cheie privată este accesibilă prin intermediul unei parole.
    Dacă uitaţi parola ori dacă ştergeţi fişierul aferent cheilor de criptare, nu veţi mai putea decripta datele la care se pretau cheile pierdute ori inaccesibile.

 

 

Cum funcţionează un firewall?


1

Mulţi dintre noi avem instalate programe firewall pe computerele personale. Dar care este rolul unui firewall şi cum funcţionează acesta? În ce fel ne protejează un firewall de atacurile venite de pe Internet? Pentru detalii, citiţi articolul…
Atât reţelele, cât şi calculatoarele noastre sunt vulnerabile dacă nu au instalat un software sau un dispozitiv hardware de tip firewall. Un firewall este un program complementar programelor de tip anti-virus, anti-spyware, anti-malware etc. Necesitatea unui firewall vine din dorinţa de a preveni accesul nedorit la calculatorul sau reţeaua noastră.

  • CE ESTE ŞI CARE ESTE ROLUL UNUI FIREWALL?

    Firewall-ul este un software ori o componentă hardware ce joacă rolul unui punct strategic în schimbul de informaţii care se realizează pe Internet între computere. Toate informaţiile pe care un calculator le primeşte sau le transmite sunt analizate şi „filtrate” de firewall, acolo unde acesta este instalat.
    Transferul de informaţii procesate de computer poate fi detaliat în diverse tipuri de rapoarte pe care administratorii IT le pot utiliza în scopul îmbunătăţirii infrastructurii şi a managementului securităţii. Firewall-ul urmează reguli stricte în privinţa informaţiilor acceptate şi a celor respinse. Un firewall nu doar va bloca încercările de intruziune în sistem (reţea), dar va şi camufla adresa IP sau va alerta administratorul.

2

  • CE POATE PROTEJA UN FIREWALL?

    Cea mai importantă sarcină a unui firewall este aceea de a verifica dacă o conexiune este permisă sau blocată. Aplicaţiile de tip firewall au reguli prestabilite pentru a asigura blocarea atacurilor pe anumite porturi sau aplicaţii. Firewall-ul va bloca o conexiune sau un calculator dacă va detecta activitatea de scanare a unui port sau alte tipuri de atacuri.Unele firewall-uri oferă posibilitatea de filtrare a IP-urilor sau a site-urilor web pe care le blochează, altele însă controlează fiecare aplicaţie sau sistem de partajare de fişiere care se accesează reciproc.

    Să spunem că lucraţi într-o companie cu 200 de angajaţi şi tot atâtea computere, iar aceste computere au acces la Internet. Fără un firewall, toate cele 200 de computere vor fi expuse direct oricui ar încerca să testeze vulnerabilitatea computerelor reţelei companiei la care lucraţi. Odată instalat un firewall, lucrurile se schimbă: regulile de securitate implementate prin configurarea firewall-ului reduc vulnerabilităţile sistemului în ansamblul său. De exemplu, numai unul dintre computerele companiei va permite conexiune prin intermediul protocolului FTP. În plus, firewall-ul va avertiza administratorii de securitate/sistem asupra încercărilor de intruziune ale eventualilor atacatori.

  • TIPURI DE FIREWALL-URI
    Firewall-urile la nivel de reţea

    Prima generaţie de firewall-uri (apărută în anul 1988) acţiona la nivel de reţea prin inspectarea colectoarelor de pachete şi filtrarea traficului pe baza adreselor IP ale sursei şi destinaţiei, a portului şi service-ului. Aceste aplicaţii de securitate puteau să filtreze şi pachete bazate pe protocoale, numele domeniului sursei şi alte câteva atribute.

    Firewall-urile de reţea sunt rapide, dar în prezent sunt integrate în majoritatea dispozitivelor de reţea, în special rutere. Acestea nu înţeleg limbaje precum HTML sau XML şi sunt capabile să decodeze pachete criptate de tip SSL pentru a le examina conţinutul.

 

  • la nivel de circuit

    Acest tip de aplicaţii care reprezintă a doua generaţie de firewall-uri, monitorizează “TCP handshaking-ul” între pachete pentru a verifica legitimitatea unei conexiuni. “TCP handshaking” este un proces automat de negociere care setează în mod dinamic parametrii unui canal de comunicaţie stabilit între două entităţi înaintea începerii comunicaţiei normale prin canal. Traficul este filtrat pe baza unor reguli stabilite la nivel de sesiune şi poate fi restricţionat numai computerelor recunoscute. Firewall-urile la nivel de circuit ascund reţeaua de exterior, dar nu filtrează pachete individuale.

 

  • Firewall-uri la nivel de aplicaţie (proxies)

    Aceste firewall-uri blochează activităţile maliţioase şi ajută organizaţiile să asigure securitatea informaţiilor şi sistemelor sensibile. Pot, de asemenea, să păstreze loguri cu activitatea utilizatorilor. Filtrarea la nivel de aplicaţie poate include şi protecţie împotriva viruşilor, poate bloca anumite siteuri web bazate pe conţinut, nu doar pe adresa IP. Cu cât un firewall examinează mai îndeaproape fluxul de date din interiorul reţelei, cu atât performanţele reţelei vor fi mai scăzute. Asa se explică necesitatea unei memorii RAM cu capacitate mai mare şi preţul crescut al aplicaţiilor de securitate cu grad ridicat de protecţie.

 

  • Firewall-uri multinivel

    Firewall-urile multinivel filtrează pachete la nivel de reţea şi procesează date la nivel de aplicaţie, dar pentru că nu implică proxy-uri, oferă şi performanţe crescute în ciuda faptului că analizează pachetele detaliat. Pe de altă parte au preţuri ridicate şi sunt greu de configurat şi administrat.

 

  • CE ESTE IP SPOOFING?

    Cele mai multe firewall-uri examinează sursa adreselor IP a pachetelor de date pentru a determina dacă acestea sunt legitime ori nu. Astfel, dacă traficul se desfăşoară cu un anume client, firewall-ul poate permite schimbul de date fără restricţii. Un răuvoitor (cracker, în limbajul de specialitate) va încerca să acţioneze ca şi cum pachetele de date trimise către firewall să pară a veni de la o sursă acceptată. Acestă metodă de înşelare prin simularea unui IP, ştiut ca fiind acceptat de firewall, se numeşte spoofing.

    După cum uşor se poate înţelege, tehnologia singură nu rezolvă toate problemele: pentru ca uncracker să folosească spoofing-ul, acesta trebuie să aibă cunoştinţe despre modul de configurare a firewall-ului vizat.

    Aşadar, managementul informaţiei este foarte important în asigurarea securităţii informatice.

 

Aşteptăm comentariile vostre sub postare!