Cum se configurează corect / optimizează routerul wireless – Wi-Fi


Majoritatea dintre noi folosim acasă o conexiune Wi-Fi (wireless), dar puțini știm cum se configurează corect și optimizează routerul wireless. Îmi place să fiu pe înțelesul tuturor, așa că explicațiile oferite în continuare vor fi, sau, cel puțin, voi încerca să fie, cât mai simple posibil pentru a nu băga în ceață pe nimeni.

Wireless Local Area Network – WLAN


Wireless Local Area Network sau WLAN, după cum o spune și Wikipedia, aici, este o rețea locală de calculatoare, fără fir, realizată de cele mai multe ori prin tehnologie radio Wi-Fi. Wireless sau Fără Fir, înseamnă același lucru. Așadar, wireless nu este tehnologia ci termenul cu care ne referim la o conexiune fără cabluri la mijloc, stabilită prin infraroșu sau unde radio (ex: Bluetooth, Wi-Fi, WiMAX, etc.).

Echipamentele wireless


Cele mai răspândite echipamente wireless utilizate sunt routerele wireless tehnologie Wi-Fi, iar în cele ce urmează vom vedea cum putem configura corect un astfel de echipament folosit acasă, pentru a evita obstacolele și interferențele cu alte dispozitive Wireless în scopul obținerii unei comunicări optime între acesta și calculator, tabletă, smartphone sau Smart TV, precum și modalitățile în care le putem proteja împotriva atacurilor și cracker-ilor.

res_827cd9ce6de082aabd10347f9faef7f6_full

chiar dacă interfața Web de configurarea a routere-lor wireless diferă de la un model la altul, opțiunile despre care vom vorbi în continuare poartă aceeași denumire. Dacă nu sunteți familiarizați cu interfața Web a routerului și nici nu ați accesat una similară până acum, înainte de a încerca să puneți în aplicare sfaturile din acest tutorial, citiți cu atenție manualul routerului wireless!

Interfața Web de configurare a routerului wireless


Pentru exemplificare voi folosi interfața Web a routerul D-Link DIR-600 — apropo, un router pe care îl recomand și foarte bun la raportul calitate/preț— dar opțiunile de configurare ar trebui să fie asemănătoare în cazul în care folosiți alt model, inclusiv dacă vorbim de alt fabricant. Oricum, revenind la ce am spus mai devreme, dacă nu vă descurcați, deschideți manualul routerului sau descărcați unul în format PDF de pe site-ul fabricantului.

Primul pas ce trebuie făcut pentru a configura routerul este să-i accesăm interfața Web. Majoritatea routerelor pot fi accesate la adresa IP 192.168.1.1 sau, în cazul echipamentelor D-Link, prin 192.168.0.1. 192.168.0.30. 192.168.0.50. Dacă niciuna dintre aceste adrese IP nu afișează interfața Web a routerului, de pe un calculator cu Windows conectat la router, apăsați simultan tastele Windows și R, apoi, în caseta ce se va deschide scrieți CMD și apăsați tasta Enter. În fereastra ce se va deschide scrieți comanda ipconfig (încercuită cu albastru în captura de mai jos) și apăsați Enter:

windows8-desktop-ipconfig-renew

Ceea ce ne interesează pe noi este adresa IP afișată în dreptul Default Gateway (încercuită cu roșu). Aceasta este adresa IP a routerului pe care va trebui să o accesăm prin intermediul Internet Browser-ului; în cazul meu, 192.168.0.1:

dlink_19216801

Numele de utilizator și parola ce trebuiesc folosite pentru autentificare le găsiți, bineînțeles, în manualul routerului sau pe site-ul fabricantul. De regulă, acestea sunt admin și 1234, admin și admin, 1234 și admin, 1234 și 1234admin fără parolă sau 1234 fără parolă.

Securitatea rețelei Wi-Fi a routerului wireless


Am vorbit despre și am demonstrat de multe ori, în seminarii, evenimente specifice, întâlniri cu clienții și articole, ușurința cu care poate fi penetrată o rețea wireless Wi-Fi, de către oricine, dacă se dispune de software-ul necesar, un laptop —sau smartphone— și câteva informații preluate de pe Internet. Nu sunt un expert în securitate IT, de altfel, pe cartea mea de vizită la compania pentru care am lucrat ani buni în Madrid —în ciuda protestelor mele deoarece niciodată nu m-am considerat demn pe deplin de titlul primit— scria „Expert software”. Cu asta vreau să subliniez doar că oricine, da, am spus oricine, poate afla parola unei rețele wireless Wi-Fi dacă vrea să facă acest lucru și dacă-l duce căpșorul să urmeze niște instrucțiuni simple (cea mai recentă dovada o aveți și în cadrul tutorialului pe care l-am publicat în urmă cu ceva timp și în care explicam cum poate fi aflată parola rețelelor wireless Wi-Fi, din Windows).

Așadar, chiar dacă nu este posibilă configurarea rețelei wireless Wi-Fi astfel încât aceasta să fie invulnerabilă, e bine să-i acordăm atenția cuvenită acestei acțiuni pentru a împiedica, prin toate resursele disponibile, penetrarea ei de către atacatori. Iată ce avem de făcut.

În interfața Web a routerului căutăm modului de configurare manuală a proprietăților rețelei Wireless. În cazul meu, acesta se află în Setup » Wireless Settings:

dlink-dcs-930l-network

În proprietățile rețelei, în modulul de securizare, alegem tipul de criptare WPA sau, dacă este disponibilă, pe WPA2 Personal » TKIP/AESPSK. Categoric, vom introduce o nouă parolă, de preferință formată din cifre și cuvinte, ușor de reținut dar greu de ghicit de către atacatori. De exemplu, pentru crearea parolei putem folosi prenumele, data noastră de naștere și ultimele trei cifre ale numărului de telefon, pe care le amestecăm. Parola, în cazul meu, formată din dlink, 1988 și 264, ar fi dui9n8s4i82n6k. Rezultatul, după cum vedeți, este o parolă foarte bună, greu de ghicit și în același timp neexistentă în dincționare.

maxresdefault

După introducerea noii parole, salvăm modificările apăsând butonul aferent acestei acțiuni. Categoric, toate dispozitivele conectate la routerul wireless, vor pierde conexiunea cu acesta și, bineînțeles, pentru a le reconecta va fi suficient să introducem parola nouă.

Pentru a nu uita noua parolă, o putem scrie pe eticheta din spatele sau dedesubtul routerului.

Canalul de transmisie Wi-Fi


Routerele wireless comunică cu adaptorul wireless al calculatorului și al celorlalte dispozitive prin unde radio. Ambele adaptoare, atât al routerului cât și al dispozitivului conectat, emit și recepționează date prin intermediul acestor unde, pe un anumit canal. Pentru o comunicare cât mai bună este recomandată setarea routerului pe un canal care să nu coincidă cu cel utilizat de alte routere wireless aflate în împrejurimi.

Majoritatea routerelor au fost preconfigurate să transmită pe canalul 6 și din această cauză, adesea, se produc interferențe care nu aduc nimic bun comunicării. Așadar, pentru o conexiune wireless optimă, vom seta routerul să emită și recepționeze date prin canalul cel mai liber. Bun, dar acum mă veți întreba cum descoperim care este canalul în care transmit cele mai puține routere aflate în apropierea noastră. Ei bine, vom avea nevoie de o aplicație. Aplicația cu care lucrez de ceva timp se numește inSSIDer și este disponibilă atât pentru Android cât și pentru Windows și Mac OS X.

Mult succes! 🙂 🙂

 

Anunțuri

Cum configurez opţiunea de clonare adresă MAC pe un router wireless TP-LINK?


Post special pentru modelele: Router Wireless N 300Mbps, Router Wireless N 150Mbps, Router Wireless G 54Mbps

Unii furnizori de servicii Internet (ISP) vor înregistra adresa MAC a computerului dvs. în momentul conectării iniţiale la Internet via modem; dacă în reţeaua dvs. va fi adăugat un router pentru partajarea conexiunii la Internet, ISP-ul nu îl va accepta, astfel că va trebui să clonaţi adresa MAC pe router.

Notă: Conectaţi la router computerul folosit anterior pentru conectarea la Internet, apoi configuraţi routerul la fel ca mai jos:

  • Pasul 1 Deschideţi un browser web şi tastaţi adresa IP a routerului (implicit este 192.168.1.1) în câmpul adresă şi apoi apăsaţiEnter.
  • Pasul 2 Introduceţi numele de utilizator şi parola pe pagina de autentificare, ambele sunt în mod implicit admin.
  • Pasul 3 Click pe Network->MAC Clone din partea stângă.

mac router

  • Pasul 4 Click pe Clone MAC Address pentru a clona adresa MAC a PC-ului pe adresa MAC WAN a routerului.
  • Pasul 5 Click pe Save pentru a înregistra setările.

Clip Video Clonare Mac Router TP-LINK

Cum sa instalezi si configurezi TeamViewer


Sau mai bine spun: Cum faci sa intri la cineva in pc. Sau Cum faci sa controlezi un pc de la distanta. Sau … etc. TeamViewer este un program de remote-desktop.

Adica intri la cineva in pc, si ii controlezi desktop-ul. Mai exact, vezi intr-o fereastra pe pc-ul tau, tot ecranul persoanei celelalte. Cred ca TeamViewer este cel mai folosit cu scopul de a ajuta. Adica tu nu stii sa faci ceva (de ex nu stii sa configurezi odc-ul). O alta persoana (coleg/prieten/vecin) stie. Ca sa-l scutesti de un drum pana la tine, intra frumos cu TeamViewer la tine in pc si ti-l configureaza el.
Sper ca ati inteles care este treaba cu programul asta.

Acum sa spun si motivele pentru care am facut acest tutorial (sau cum vrei sa-i zici). In ultima vreme am folosit tot mai des programul asta, si multe persoane mi-au pus zeci de intrebari inainte sa-l instaleze.
Ce face programul asta?
Cuuuum? Intri la mine in pc? Si daca ma ‘hecăreşti’? Nu nu, nu bag eu programul asta. Ajuta-ma te rog, dar gaseste alta cale. Nu mai vine vii pana la mine? Hai ca doar stau in capatul celalalt al orasului, nu-ti ia decat vreo 2 ore sa ajungi si numai 2 minute pana-mi configurezi odc-ul.

Mai sus am dat un exemplu de discute. Si ca sa ma scutesc de asemena discutii, am facut acest tutorial si-i dau omului sa citeasca aici, sa nu mai stau sa-i explic ce face programul.

Sa incepem:

Programul il puteti downloada de aici. Daca nu merge link-ul intrati pe www.teamviewer.com, duceti-va la Downloads, si luati versiunea pentru OS-ul vostru (in majoritatea cazurilor, windows).

– Downloadati-l unde vreti si deschideti-l. O sa va apara asa ceva:

– Bifati Install si Show advanced settings, ca in printul de mai jos, si dati Next.

– Bifati personal / non-commercial use (pentru ca il folositi in scop personal, si ca nu sunteti o companie) si dati Next

– Bifati cele doua optiuni, pentru ca sunteti de acord cu termenii din licenta si ca o sa-l folositi pentru voi, si dati Next.

– Bifati Normal instalation (default), ca sa nu se deschida automat odata cu windows-ul. Click Next.

– NU bifati optiunea Use TeamViewer VPN, pentru ca sigur nu o sa folositi asa ceva. Click Next.

– Puneti Path-ul (adica unde vreti sa se instaleze programul) si dati Next.

*programul poate fi portabil, deci il puteti instala pe alta partitie si dupa reinstalarea windows-ului sa-l folositi de unde e instalat, fara sa-l mai reinstalati din nou.

– Lasati asa cum e, si dati Install.

– Gata! Click Finish, se inchide installerul si se va deschide programul.

Pana aici mai toti stiu sa-l instaleze. Dar lumea de obicei il lasa asa. Eh, hai sa-l configuram putin.

– In meniu dati click pe Extras si dupa aceea pe Options, pentru a deschide fereastra cu optiuni.

– La Your display name puneti-va nick-ul vostru.
– Bifati Minimize to tray menu, pentru a se duce in systray, si sa nu mai ocupe loc in startbar degeaba.
– La Password puneti-va o parola, pentru a nu mai fi nevoit ca de fiecare data cand intra cineva la voi in pc, sa trebuiasca sa le dati ID si password.
– La Confirm password mai puneti odata parola, pentru confirmare.

*Atentie! NU puneti aceeasi parola ca la messenger. Puneti o parola gen ’1234′ pentru ca va trebui sa o stie cel care intra cu remote desktop!

Cam atat a fost.

Dupa asta, datii celui care vrea sa intre ID-ul (copy/paste) si parola (predefinita in options).

Sursa : www.teamviewer.com

Configurare Bios Calculatoare


BIOS-ul (Basic Input/Output System) este pentru multi o necunoscuta, in timp ce altora le ofera mijloace de a creste performanta sau stabilitatea unui sistem. Acest BIOS se ocupa dupa cum ii spune si numele cu operatiile de baza executate de un calculator. Sistemele de operare mai vechi executau majoritatea operatiilor prin intermediul functiilor puse la dispozitie de catre BIOS. In zilele noastre, insa, sistemele de operare moderne folosesc propriile rutine pentru a executa unele din operatiile respective.
Incep cu acest articol un serial dedicat explicarii fiecarei optiuni in parte din BIOS insotite de asemenea de sfaturi privind cresterea performantei sau stabilitatii sistemului.

Cu toate acestea, BIOS-ul inca nu poate lipsi dat fiind ca foarte multe setari ale componentelor hardware se fac aici, el reprezentand liantul dintre componentele hardware si sistemul de operare. De aceea, un BIOS prost configurat poate incetini foarte mult un sistem in timp ce un BIOS bine setat il poate face mai rapid. Viteza si stabilitatea unui sistem depinde de foarte multi factori si nu sunt intotdeauna influentate direct de cumpararea celor mai scumpe si mai performante componente. Imi vine in minte acum placa MSI K7T266 care, cu versiunea 1.0 a BIOS-ului era destul de instabila si nu avea o performanta notabila. Cu toate acestea, o data cu versiunea 1.3 a BIOS-ului toate aceste probleme s-au rezolvat ceea ce demonstreaza ca de foarte multe ori conteaza si software-ul, nu numai hardware-ul.

De obicei, BIOS-ul este structurat in urmatoarele sectiuni majore:

  • Standard CMOS Setup
  • BIOS Features Setup (Advanced BIOS Features)
  • Chipset Features Setup (Advanced Chipset Features)
  • Power Management Setup
  • PNP/PCI Configuration
  • Integrated Peripherals
  • Hardware Monitor Setup

Sa incepem cu Standard CMOS Setup. Aici se regasesc optiunile referitoare la configurarea orei si a datei calculatorului, precum si cele referitoare la unitatile de stocare interne (harddisk-uri, unitati CDROM-uri, ZIP sau de banda, etc.) BIOS-urile moderne dispun tot in aceasta sectiune si de functiile de autodetectare a harddisk-urilor in timp ce versiunile mai vechi de BIOS aveau o sectiune speciala denumita IDE HDD Auto Detection. De regula o detectare automata a unitatilor de stocare este de ajuns, cu toate ca BIOS-ul permite si modificarea manuala a specificatiilor harddisk-urilor.

Trecem acum la sectiunea BIOS Features Setup sau Advanced BIOS Features cum se mai intalneste ea in anumite versiuni de BIOS. In momentul de fata exista trei tipuri de BIOS-uri folosite: Award, Award cu interfata Phoenix si AMI BIOS. Voi incerca sa va prezint numele sub care se regasesc diversele optiuni in toate trei variantele de BIOS (intre paranteze), insa este foarte posibil sa gasiti o anumita setare cu alt nume in versiunea de BIOS al placii voastre de baza. Acestea fiind zise, sa incep cu prezentarea setarilor din BIOS Features Setup.

Virus Warning (Anti-Virus Protection)
Optiuni: Enabled / Disabled / ChipAway
Activarea acestei optiuni duce la aparitia unui mesaj de atentionare din partea BIOS-ului in momentul cand un program incearca sa scrie ceva in sectorul de boot sau in tabela de partitii a unui harddisk. De obicei acest comportament este asociat cu virusii de boot, de unde vine si denumirea acestei optiuni. Cu toate acestea, activarea acestei optiuni poate cauza probleme in anumite situatii, una dintre acestea fiind instalarea Windows 95/98. Aproape de finalul instalarii, sistemul de operare incearca sa actualizeze sectorul de boot al harddisk-ului si ca urmare BIOS-ul incearca sa afiseze un mesaj de avertizare. Dat fiind ca instalarea Windows-ului decurge intr-un mod grafic, iar mesajul BIOS-ului este afisat intr-un mod text declansarea afisarii acestui mesaj duce la blocarea instalarii Windows-ului. Unele placi de baza dispun de propriul lor cod de detectie a virusilor de boot, denumit ChipAway. Ca urmare a activarii optiunii ChipAway intra in actiune acest mecanism de protectie impotriva virusilor de boot, care este putin mai avansat decat cel implicit. Aceasta functie este complet inutila in cazul harddisk-urilor SCSI sau care functioneaza pe un controller cu un BIOS separat (cazul controllerelor cu functii RAID).
Quick Boot (Quick Power On Self Test)
Optiuni: Enabled / Disabled
Daca este configurata ca „Enabled” permite micsorarea timpului in care un sistem booteaza prin scurtarea sau chiar sarirea anumitor teste facute la initializarea sistemului. De exemplu, daca este setata pe „Disabled” memoria este testata un timp mai indelungat pentru detectarea eventualelor erori. Este recomandat ca aceasta optiune sa fie setata pe „Enabled” in lucrul de zi cu zi, dar sa fie trecuta pe „Disabled” in momentul in care adaugati o componenta noua in calculator.
1st Boot / 2nd Boot / 3rd Boot (First Boot Device / Second Boot Device / Third Boot Device)
Optiuni: Disabled / IDE-0 / IDE-1 / IDE-2 / IDE-3 / Floppy / ARMD-ZIP / CDROM / SCSI / Network
Aceasta optiune configureaza ordinea unitatilor de stocare pe care BIOS-ul va cauta un sistem de operare valid. 1st Boot reprezinta prima unitate de stocare pe care va fi cautat un sistem de operare. In cazul in care sistemul de operare nu este gasit pe aceasta unitate, se trece la cele setate la 2nd Boot respectiv 3rd Boot. In cazul placilor de baza care mai au integrat un controller suplimentar (RAID), optiunea SCSI este inlocuita cu una EXT. La alegerea acestei optiuni ramane in sarcina BIOS-ului controller-ului suplimentar sa aleaga pe care din unitatile de stocare de pe acel controller va fi cautat sistemul de operare.

In unele versiuni de BIOS, aceste trei optiuni sunt inlocuite de una singura, denumita Boot Sequence. Aceasta dispune de setarile:

  • A, C, SCSI/EXT
  • C, A, SCSI/EXT
  • C, CD-ROM, A
  • CD-ROM, C, A
  • D, A, SCSI/EXT
  • E, A, SCSI/EXT
  • F, A, SCSI
  • SCSI/EXT, A, C
  • SCSI/EXT, C, A
  • A, SCSI/EXT, C
  • LS/ZIP, C

si are aceeasi functionalitate ca si optiunea explicata mai sus.

Try Other Boot Devices
Optiuni: Yes / No
In cazul in care aceasta optiune este setata pe „Yes” si nu a fost gasit nici un sistem de operare pe prima unitate de stocare pe care se face cautarea, aceasta continua cu celelalte doua unitati. Daca optiunea este setata pe „No” atunci cautarea se va opri in momentul in care nu a fost gasit un sistem de operare pe prima unitate de stocare.
S.M.A.R.T. for Hard Disks (HDD S.M.A.R.T. Capability)
Optiuni: Enabled / Disabled
Aceasta optiune activeaza sau dezactiveaza suportul pentru tehnologia S.M.A.R.T. (Self Monitoring Analysis And Reporting) care permite detectarea erorilor care pot apare la harddisk-uri in timpul functionarii. Activarea sau dezactivarea acestei optiuni nu au nici un fel de efect asupra performantei harddisk-urilor. Este recomandat ca aceasta optiune sa fie configurata ca „Enabled” pentru a permite detectarea din timp a eventualelor erori.
Boot Up NumLock Status
Optiuni: On / Off
In cazul in care aceasta optiune este setata pe „On” va fi activata functia Num Lock ceea ce va permite folosirea tastelor numerice din dreapta tastaturii pentru introducerea de cifre. In caz contrar, Num Lock va fi dezactivat in momentul bootarii ceea ce duce la posibilitatea folosirii tastelor numerice in modul cursor (pentru controlul cursorului).

Floppy Drive Swap
Optiuni: Enabled / Disabled
Aceasta optiune foloseste la schimbarea aranjarii logice a floppy disk-urilor in cazul in care dispuneti de doua astfel de unitati. Ca urmare, setarea pe „Enabled” a acestei optiuni duce la inversarea literelor celor doua unitati de discheta, A: devenind B: si invers. Functia aceasta poate fi folosita si daca se doreste boot-area de pe a doua unitate de discheta, dat fiind ca BIOS-ul nu stie sa incarce sistemul de operare decat de pe unitatea A:.
Floppy Drive Seek (Boot Up Floppy Seek)
Optiuni: Enabled / Disabled
Optiunea activeaza sau dezactiveaza verificarea unitatii de discheta in momentul initializarii sistemului. In cazul in care nu este gasita o unitate de discheta va fi afisat un mesaj de eroare. Este recomandata setarea „Disabled” pentru a creste viteza de bootare a sistemului.
Password Check (Security Setup)
Optiuni: Setup / System
Aceasta optiune indica in ce moment este ceruta introducerea parolei setate in sectiunea „Password Setting„. In cazul in care a fost aleasa setarea „Setup” parola este ceruta in momentul in care cineva incearca sa intre in BIOS, iar in cazul in care a fost aleasa setarea „System” parola este ceruta in momentul in care se initializeaza sistemul, inainte sa fie afisat altceva pe ecran.
Boot to OS/2 (OS Select for DRAM > 64MB)
Optiuni: Yes / No (OS/2 – Non-OS/2)
Sistemul de operare OS/2 dispune de alt sistem de management al memoriei mai mari de 64MB decat celelalte sisteme de operare, asa ca daca folositi OS/2 activati aceasta optiune. In caz contrar, setati aceasta optiune pe No (Non-OS/2).
L1 Cache (CPU Internal Cache)
Optiuni: Enabled / Disabled
Rolul acestei optiuni este de a activa respectiv dezactiva memoria cache Level 1 a procesorului. Aceasta functie poate fi utila in cazul in care s-a facut overclocking si sistemul nu este stabil pentru a se determina cauza acestei instabilitati. In cazul in care dezactivarea memoriei cache duce la cresterea stabilitatii inseamna ca memoria cache nu poate functiona la viteza la care se face overclocking-ul. Cu toate acestea, viteza sistemului scade drastic odata cu dezactivarea acestei functii, astfel ca este recomandata setarea pe „Enabled” a acestei optiuni.
L2 Cache (External Cache)
Optiuni: Enabled / Disabled
Aceasta optiune are aproximativ acelasi rol ca si cea precedenta cu mentiunea ca se refera la memoria cache Level 2 a procesorului. Din nou, recomandarea pentru aceasta optiune este: „Enabled„, dezactivarea ei ducand la scaderi drastice ale performantei sistemului.
CPU L2 Cache ECC Checking
Optiuni: Enabled / Disabled
Aceasta optiune activeaza sau dezactiveaza functia de verificare ECC a memoriei cache Level 2 (in cazul in care aceasta dispune de bitul de paritate). Activarea acestei optiuni permite detectarea erorilor aparute la citirea/scrierea in memorie si chiar corectarea erorilor de un singur bit in cadrul unei secvente de 8 biti. Mai mult, ECC are tendinta de a stabiliza un sistem in care procesorul este overclockat. Majoritatea procesoarelor moderne contin memorie cache Level 2 cu suport pentru verificare ECC. Este recomandata setarea „Enabled” pentru ca aceasta creste in multe cazuri stabilitatea si overclockabilitatea unui sistem.

Processor Number Feature
Optiuni: Enabled / Disabled
Aceasta optiune apare in cazul instalarii unui procesor Pentium III si activeaza sau dezactiveaza posibilitatea de a citi numarul serial al acestor procesoare de catre programe externe.
Gate A20 Option
Optiuni: Normal / Fast
Aceasta optiune controleaza felul in care este folosita Gate A20 pentru a accesa memoria de peste 1MB. In trecut pentru aceasta functie era folosit controller-ul de tastatura care este destul de lent. Chipset-urile moderne au preluat aceasta functie pe care o realizeaza mult mai rapid decat controller-ul de tastatura. Dat fiind ca sistemele de operare din seria W9x inca mai trec destul de des din mod neprotejat in mod protejat si aceasta trecere se face folosind functiile din BIOS, este recomandata folosirea setarii „Fast” care are ca urmare realizarea acestei functii de catre chipset. Multe dintre placile de baza moderne nici nu mai afiseaza aceasta optiune in BIOS, activand implicit modul Fast.
IDE HDD Block Mode
Optiuni: Enabled / Disabled
Cu ajutorul acestei optiuni se pot transfera date dinspre/inspre harddisk folosind blocuri mai mari de octeti. Daca este activata, optiunea permite transferul a pana la 64KB de informatii intr-o singura intrerupere, spre deosebire de maxim 512 bytes in cazul in care optiunea este dezactivata. In sistemul de operare Windows NT pana la aparitia Service Pack 2, activarea acestei optiuni putea duce la erori la transferul de date cu harddisk-ul. In toate celelalte cazuri activarea acestei optiuni duce la marirea cu mult a performantelor harddisk-ului si de aceea recomandarea este ca aceasta functie sa fie setata pe „Enables„. Unele placi de baza moderne nu mai au aceasta functie, ea fiind direct activata.
Typematic Rate (Chars/Sec)
Optiuni: 6 / 8 / 10 / 12 / 15 / 20 / 24 / 30
Aceasta optiune configureaza rata la care va fi repetata afisare unei taste la apasarea continua a acesteia.

Typematic Rate Delay (Msec)
Optiuni: 250 / 500 / 750 / 1000
Valoarea aleasa reprezinta durata in milisecunde care trece de la apasarea unei taste pana in momentul in care caracterul respectiv va incepe sa fie afisat repetat.
Assign IRQ for VGA
Optiuni: Enable / Disabled
Majoritatea placilor video moderne au nevoie la functionare de folosirea unei intreruperi IRQ. Ca urmare dezactivarea acestei functii duce la nefunctionarea respectivelor placi video. Este recomandata verificare cartii tehnice a placii video pentru a stabili daca aceasta are nevoie de IRQ sau nu.
Video BIOS cacheable
Optiuni: Enabled / Disabled
Daca este activata aceasta optiune, BIOS-ul placii video este copiat in memoria RAM a sistemului pentru un acces mai rapid. Cu toate acestea, sistemele de operare moderne ocolesc complet BIOS-ul placii video apeland direct functiile hardware ale acesteia. Ca urmare nu este inregistrata nici o crestere a performantelor odata cu activarea acestei functii. Ca urmare, recomandarea pentru aceasta optiune este: „Disabled” pentru a economisi cativa kilobytes de memorie.
System BIOS cacheable
Optiuni: Enabled / Disabled
Aceasta functie are aproape acelasi rol ca si cea precedenta, numai ca se refera la BIOS-ul placii de baza. Dupa cum spuneam la inceput, insa, sistemele de operare moderne nu mai folosesc BIOS-ul pentru operatiile cu diversele componente hardware, astfel ca nici in acest caz activarea acestei optiuni nu mareste performanta. Ca urmare, recomandarea pentru aceasta optiune este: „Disabled„.

Setare e-mail Outlook


Daca doriti sa cititi articolul de pe siteul Microsoft, mergeti aici . Daca nu urmati pasii:

  1. Accesati din meniu: Tools » Accounts…
  2. Apasati butonul: Mail » Add…
  3. In fereastra deschisa (Your Name) treceti numele dumneavoastra in campul Display name si apasati butonul Next.
  4. Completati adresa de email ce va fi configurata in campul E-mail address si apasati Next.
  5. Pentru setarea E-mail Server Names selectati optiunea POP3, folositi numele domeniului aferent casutei de email (ex: domeniu.ro pentru casuta nume.prenume@domeniu.ro ) pentru campurile Incoming mail (POP3, IMAP or HTTP) server si pentru Outgoing mail (SMPT) server si apasati Next.
  6. In casuta Internet Mail Logon treceti adresa de email completa in campul Account name (ex:nume.prenume@domeniu.ro ) si parola aferenta acestei casute de email in campul Password, bifati optiunea Remember password si apasati Next.
  7. Apasati pe butonul Finish
  8. Accesati din meniu: Tools » Accounts…
  9. Selectati contul creat mai sus din lista si apasati butonul: Properties
  10. Alegeti meniul Servers si bifati optiunea My server requires authentification
  11. Apasati butonul Apply iar apoi Close.

In cazul in care doriti ca mesajele sa nu fie sterse de pe server pentru a putea fi citite si de catre alte persoane ce folosesc acelasi cont de email:

  1. Accesati din meniu: Tools » Accounts…
  2. Selectati contul din lista si apasati butonul: Properties
  3. legeti meniul Advanced si bifati optiunea Leave a copy of mesages on server
  4. Apasati butonul Apply iar apoi Close.
  5. In cazul in care doriti sa gestionati mailurile mai multor domenii (prin pop3 aveti un singur Inbox si un singur Outbox pentru toate conturile) luati in calcul mecanismul Identities al lui Outlook Express

Daca doriti sa folositi IMAP (sunt descarcate antetele mesajelor iar continuturile acestora numai cand sunt accesate, mesajele sunt pastrate pe server si pot fi accesate din mai multe locatii, ele fiind sterse explicit de catre utilizator)

  1. Incepeti crearea unui nou cont
  2. Datele generale le setati cum doriti dvs.
  3. My incoming mail is a IMAP server
  4. Incoming mail: domeniu.ro
  5. Outgoing mail: domeniu.ro
  6. Account name: numele casutei postale ( nume.prenume@domeniu.ro )
  7. Bifati Remember password
  8. Dupa ce noul cont a fost creat dati clic dreapta pe el si alegeti properties:
  9. La E-mail Address si Reply Address puneti adresa dvs. de mail, nume.prenume@domeniu.ro
  10. Bifati Include this account when receiving mail or synchronizing
  11. Tabul Servers, bifati My server requires authentication, restul ar trebui sa fie setat deja
  12. Mergeti la ultimul tab, IMAP unde setati Root folder path: inbox iar apoi
  13. Sent Items path: Sent Items
  14. Drafts paths: Drafts
  15. Apasati OK