CorelDRAW X6 – primele impresii


Pentru fani dar nu numai pentru ei, data de 21 martie 2012 va rămâne marcată în calendar şi ca ziua în care s-a lansat versiunea X6 a CorelDRAW Graphics Suite. Pe mine nu ma interesează deloc PhotoPaint,Website Creator sau Capture, aşa că voi vorbi doar despre partea de vectori, adică despre CorelDRAWaşa cum îl ştiu utilizatorii de când lumea.

Primul lucru şi cel mai important pe care vreau să-l menţionez este suportul nativ pentru 64 de biţi(pentru care spun că şi X5-ul îl foloseau pe Windows pe 64 de biţi şi că asta nu reprezintă o noutate sau ceva extraordinar, îi rog doar să facă o comparatţie între Photoshop-ul pe 32 şi cel pe 64 de biţi, făcând aceleaşi operaţiuni şi vor vedea ce înseamnă să rulezi un program nativ pe 64 de biţi). Pe lângă asta, tot în ceea ce priveşte viteza de lucru, CorelDRAW X6 vine şi cu un update important în ceea ce priveştesalvarea în background a fişierului, adică dai Save şi continui să lucrezi (se pare că de data asta acest lucru chiar funcţionează aşa cum trebuie spre deosebire de X5 unde ar fi trebuit să funcţioneze).

CorelDRAW X6 new dockersDupă ce instalezi programul (care se găseşte pe pe www.corel.com atât pentru 32 cât şi pentru 64 de biţi (trebuie doar să nu apăsaţi direct pe Download Now ci să citiţi puţin înainte) primul lucru care se observă este tab-ul “Videos” din  Hints, dar unde mă aşteptam să găsesc şi sunet la filme că doar suntem în secolul XXI şi în ziua de azi filmul are şi sunet. Alt aspect care atrage atenţia că este o versiune nouă de Corel este prezenţa în colţul din stânga sus a posibilităţii alegerii punctului de origine al obiectului (foarte folositor pentru că nu mai trebuie să intri în Object Coordinates pentru asta) precum şi redesenarea şi adăugarea de noi opţiuni în Dockers: Transformationsfiind simplificat, acum devenind mai practic; în Contour s-au adăugat opţiuni pentru alegerea culorilor de contur şi umplere şi tranziţiile acestora, opţiuni pentru pentru Object Acceleration şi posibilitatea alegerii tipului de colţ la obiectul nou creat; Fillet / Scallop /Chamfer este acum mai sugestiv în ceea ce priveşte rezultaul fiecărei opţiuni; Shaping şi Join Curves au rămas la fel.

CorelDRAW dockers X6Dintre dockers, cele mai multe, mai importante şi mai folositoare schimbărie le-a suferit Paragraph Formatting şi Character Formatting, care s-au unit şi au dat naştere la Text Properties, unde au apărut multe opţiuni noi şi au fost aduse mai la îndemână cele deja existente din versiunile anterioare: împărţirea în coloane dintr-un singur click, aliniere pe verticală a paragrafului de text, control asupra alinierii în modul Justify a textului, îmbunătăţirea suportului pentru OpenType şi multe altele. Ultimul docker despre care vreau să spun aici este Object Properties care, acum, arată absolut totul despre obiectul selectat într-o modalitate mai uşor de vizualizat şi folosit.

În ceea ce priveşte uneltele, de remarcat sunt cele pentru desen, asemănătoare Liquify-ului din Photoshop dar pentru vectori: Smear, Twirl, Attract şi Repel. Nu în ultimul rând trebuie remarcată posibilitatea de acrea frame-uri goale pentru imagine sau text din obiecte (foarte util pentru crearea de layouturi blank alături de posibilitatea inserării numerelor de pagină) şi crearea de placeholdere pentru text (CorelDRAW va umple automat un frame de text cu Lorem ipsum dolor…).

Demn de menţionat este şi Color Harmonies (pentru recolorarea desenelor într-un mod vizual intuitiv)care se va dovedi de foarte mare ajutor celor care au clienţi dificili şi care aud des cuvinte de genul: “schimbă-mi te rog culorile, fă-le mai calde, mai pastelate“.

Deocamdată sunt mulţumit de noul CorelDRAW X6. După o săptămână de utilizare mi-a dat doar 2 crash-uri, ceea ce este acceptabil faţă de X5 care-mi dă cel puţin unul pe zi. Până la noi impresii mă opresc aici.

Am uitat sa menţionez că are şi Freehand Pick, opţiune pe care eu unul o aşteptam de mult timp, clasicul dreptunghi de selctare fiind uneori mult prea greu de folosit.

Azi am reuşit “performanţa” de a da crash la X6 de 5-6 ori. Să fie de la documentele cu multe Power Clip-uri?

Ce este “port forwarding” si la ce foloseste


Mai intai de toate, facem o minilectie de retelistica:

adresa IP este adresa unui calculator conectat intr-o retea. Vom asocia aceasta adresa ip cu adresa fizica a unei case. Astfel, cand trimiti o scrisoarea aceasta ajunge la o adresa. La fel ajunge si informatia la o adresa ip.

ip-urile pot fi virtuale sau reale. Putem compara aceasta cu o casuta postala. Adresa reala este cea a postei, iar adresa virtuala este casuta postala. Practic toate scrisorile ajung la o adresa reala, apoi sunt impartite in cutiile postale, care reprezinta ip-urile virtuale.  In practica, ip-urile virtuale sunt cele care le primeste un calculator dupa ce ne conectam la internet cu un router.

Catre aceste ip-uri virtuale nu se poate ajunge decat daca “trecem prin ip-ul real”. De aceasta avem nevoie de port forwarding. Ip-ul real trimite anumite pachete catre ip-ul virtual.

O explicatie foarte simpla a ceea ce inseamna port exemplificata:  Orice joc care se joaca in retea are nevoie de un server, adica un jucator “face serverul” iar restul dau “Join server”, adica se alatura serverului. Cand “faci serverul”, jocul respectiv “deschide” un port, ca si cum ar deschide o usa, iar prin portul ala comunica cu restul clientilor. In acest fel comunica orice program.

porturile sunt niste numere cu valoarea maxima 65535. o lista a porturilor standard se poate gasi aici:http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_TCP_and_UDP_port_numbers

Calculatoarele care au ip-uri virtuale si care vor sa hosteze un server deschid un port, insa aceasta este “vazut” doar in treteaua de acasa. Sungurul ip vizibil din internet este cel real. Astfel, pentru a face un server vizibil in internet desi avem ip virtual, trebuie sa redirectionam conexiunile pe un anumit port de la ip-ul real sa duca la ip-ul virtual. Se realizeaza un fel de canal intre ip-ul real si cel virtual. Astfel cand vreau sa ma conectez la ip-ul real pe un anumit port defapt ma conectez la calculatorul cu ip virtual la care a facut “forward”.

In meniul unui ruter, aceasta functie are denumirea de “port forwarding” sau “NAT” sau “virtual servers”. Probabil mai sunt si alte denumiri insa nu le stiu eu.

Exemplu voi da din meniul unui modem huawei. Pentru a forwarda portul 80 (protocolul http) catre un ip din reteaua locala: Deschideti navigatorul si incarcati adresa ip a modemului  (de forma: 192.168.XXX.XXX). In meniul din stanga intrati la “Basic” apoi “NAT” apoi butonul “Virtual Server”. In continuare am facut un printscreen si voi explica ca se intampla acolo :)

virtualserver

Virtual Server Port forwarding

Am un ip real. Daca incerci sa te conectezi la portul 22, acesta te va duce la ip-ul 192.168.2.250 si va incerca sa se conecteze la portul 22. Daca te conectezi la acelasi ip si portul 82, acesta te va duce la calculatorul cu ip-ul 192.168.2.3 si se va conecta la acesta pe portul 80.

Daca doresti de exemplu sa faci un server pentru un joc, trebuie sa afli ce port foloseste, sau ce porturi (unele se conecteaza pe mai multe porturi)  si sa forwardezi respectivele porturi catre ip-ul virtual care il are calculatorul tau.

Alte lamuriri la cerere.

Cum sa faci un calculator “fara zgomot”


Cele mai mari zgomote pot veni din:

  • la procesor
  • la sursa
  • la placa video
  • la carcasa
  • la hdd, etc

Pentru a-l aduce la tacere in primul rand mi-am cumparat un cooler ceva mai maricel 😀 cu 3 head pipe-uri. ceva in genul acesta ar fi perfect.
In al doilea rand la sursa am mai adaugat 1, 2 coolere, in functie de loc, posibilitati. Decupajul nu a iesit foarte frumos, dar acceptabil, deoarece am decupat tabla cu un fai, manual.

Sursa pc tunata

Sursa pc Tunata manual :)

Am terminat astfel cu ventilatoarele “obligatorii” dintr-un calculator. Am mai adaugat la carcasa 2 ventilatoare suplimentare, care baga aerul in carcasa. Cele din sursa scot aerul din carcasa. Daca aveti loc, se recomanda un ventilator si in fata carcasei, care sa bage aerul in carcasa.
La placa video se mai adauga un cooler undeva “pe langa” daca este cu racire activa, daca este cu racire pasiva nu este necesar.

Acum piesa de rezistenta! Se modifica alimentarea tuturor ventilatoarelor existente si se conecteaza la 5v, nu la 12. Toate ventilatoarele de pc sunt construite pentru a fi alimentate la 12 v. Daca le alimentezi la 5, acestea se vor invarti mai incet, iar zgomotul este aproape zero. Toate firele rosii de la ventilatoare se vor conecta  la  culoarea rosie din mufa pentru hdd, iar firele negre la culoarea neagra de la mufa de alimentare hdd. Se pot prelungi, cu atentie la culoare.
La ventilatoarele cu 3 fire, respectati culorile iar al treilea fir il lasati suspendat.
S-ar putea sa fie nevoie de o setare in bios: sa nu monitorizeze turatia ventilatorului de procesor! deoarece, dupa deconectarea firelor si conectarea la 5 volti, placa de baza nu mai primeste semnal ca sa recunoasca turatia ventilatoarelor

ps. NU ESTE RECOMANDAT CELOR CARE FAC OVERCLOCKING SAU SOLICITA FOARTE MULT CALCULATORUL DE ORICE FEL
FACETI ACEASTA PE RASPUNDEREA VOASTRA! (este testata varianta, pe mai multe sisteme, dar nu imi asum nici o raspundere)

Cum se verifica o sursa de calculator!


Tensiunile acceptate la o sursa de calculator sunt 3.3 v, 5 v, 12v, -3.3v -5v, -12v. Aceste tensiuni trebuie verificate atat in gol cat si in sarcina. Pentru a porni sursa cand nu este conectata la calculator trebuie sa uniti firul verde de pe mufa care intra in placa de baza cu un fir negru. Toate firele negre reprezinta GND.
La mufele hard-disk-ului sau pentru floppy culoarea rosie reprezinta +5 V iar galben +12 V
De la aceste valori se accepta o variatie de 5% cu + sau –

Atentie! O masuratoare in gol a tensiunilor poate diferi foarte mult de cea in sarcina! Deci nu declarati o sursa ca fiind ok daca ati masurat tensiunea doar in gol! Drept consumator se poate folosi un bec de 12 v.

tensiune sursa calculator

tensiune sursa calculator

 

Harddisk vs SSD


Când vine vorba de spaţiul de stocare de pe portabile, utilizatorii au la dispoziţie două opţiuni – HDD-urile (hard disk drive) sau SSD-urile (solid state drive). Care sunt însă diferenţele dintre cele două şi mai ales avantajele uneia în raport cu cealaltă?

1) Rezistenţa în faţa accidentelor

Un HDD (hard disk drive) este un dispozitiv electronic-mecanic pentru memorarea datelor: stocarea se realizează pe o suprafaţă magnetică dispusă pe platane rotunde metalice rigide. Prin urmare, primul lucru care trebuie reţinut în legătură cu HDD-urile este că au părţi mecanice mobile (platane, capetele mobile pentru scris/citit) care ar putea foarte uşor să sară de la locul lor în momentul în care laptop-ul suferă vreun accident (lovituri, căderi, alte şocuri mecanice). Ca soluţie la această problemă, în prezent, multe portabile dispun de senzori cuaccelerometru care, pentru a preveni pierderea datelor, blochează sistemul de scriere în momentul în care laptop-ul cade de pe o suprafaţă.

Din acest punct de vedere însă,SSD-urile sunt mai avantajoase. Acestea reprezintă soluţii de stocare care se bazează în principal pe DRAM sau memorie flash şi un microprocesor, prin urmare, nu dispun de părţi mobile – stocarea şi transferul de informaţii se realizează cu ajutorul unor circuite electrice formate exclusiv din semiconductori de dimensiuni foarte mici. Cele mai populare SSD-uri folosite în industrie sunt cele bazate pe memorie flash. Neavând părţi mobile, sunt mai sigure în caz de accidente, căderi şi şocuri mecanice, dar şi în cazul fluctuaţiilor de temperatură, iar acesta este primul lor avantaj în raport cu HDD-urile.

2) Viteze de scriere – Aici avantajul este deţinut tot de SSD-uri. Deoarece datele pot fi accesate la întâmplare, pentru că nu este necesar ca un cap de citire/scriere să se sincronizeze cu un platan rotativ, SSD-urile au timpi de acces mult mai mici şi, pentru că dispun de propriul CPU, obţin cele mai mari rate de I/O (input/output). Pe scurt, sunt mai rapide decât clasicele HDD-uri în ceea ce priveşte scrierea şi citirea datelor.

De altfel, timpul mediu de acces pentru un SSD este de 35-100 microsecunde, în timp ce timpul mediu de acces pentru un HDD este de 5.000-10.000 microsecunde, prin urmare SSD-urile sunt de aproximativ 100 de ori mai rapide ca HDD-urile.

3) Consum energetic – cel de-al treilea avantaj al SSD-urilor (SSD-uri flash) este că ele consumă mai puţină energie decât un HDD; de asemenea, degajă şi mai puţină căldură;

4) Durata de viaţă
 – Tot SSD-urile stau mai bine şi la acest capitol. Problema cu HDD-urile este că ele sunt realizate din părţi mobile şi, după lungi perioade de utilizare, intervine uzura, ca în cazul oricărei maşinării mecanice. Pe de altă parte, SSD-urile flash au o durată de viaţă medie de 300.000 de cicluri de scriere, iar cele mai bune ajung chiar şi la 1.000.0000 de cicluri de scriere pe celulă.

5) Silenţiozitate – din moment ce HDD-urile sunt alcătuite din părţi mecanice, se caracterizează şi prin diferite sunete specifice, aşadar SSD-urile sunt mai silenţioase.

6) Preţ – SSD-urile rămân în continuare mai scumpe decât un HDD, prin urmare din acest punct de vedere HDD-urile sunt cele avantajoase – la începutul acestui an, hard drive-urile aveau un preţ de 0.1 dolari pe GB (variantele de 3.5 inch) sau 0.2 dolari pe GB (2.5 inch), în timp ce SSD-urile ajungeau la 2 dolari pe GB;

7) Capacitate de stocare – din păcate, capacităţile de stocare ale SSD-urilor continuă să fie destul de mici în comparaţie cu ale HDD-urilor. In prezent, HDD Silicon Power 256GB, SATA 2 pare a fi cel mai încăpător SSD şi cel mai scump din gama celor pentru laptop-uri (SSD-ul pentru laptop-uri cu cea mai mare capacitate de stocare comercializat in prezent in Romania). La capitolul HDD-uri clasice, Western Digital WD10TEVT, 1TB, 5400rpm, 8MB, SATA deţine poziţia fruntaşă şi totul la jumătate din preţul SSD-ului menţionat anterior (HDD-ul pentru laptop-uri cu cea mai mare capacitate de stocare comercializat in prezent in Romania).

Concluzie

Urmărind toate punctele de mai sus, este uşor de observat că memoriile tip SSD ar fi soluţia ideală pentru un laptop sau netbook, deoarece oferă o mulţime de avantaje prin comparaţie cu HDD-urile, în special în ceea ce priveşte protecţia datelor. Cu toate acestea, au două minusuri foarte importante: sunt mult mai scumpe şi vin în capacităţi de stocare mai mici. Însă ţinând cont de valoarea inestimabilă a datelor, noi vă recomandăm să vă cumpăraţi şi un SSD, cel puţin ca sistem de back-up la informaţiile cu adevărat importante.