Ghiocel, alb şi plăpând vii cu primăvara-n gând, cu iubirea în petale şi cu soarele pe vale!
Iar din ochii primăverii înverziţi în faptul serii, dintr-un bulb miraculos răsari ghiocel, voios!
Curajos de când te ştiu, alungi iarna în pustiu dar păstrezi din haina sa, albul în petala ta!
